Franţa, vastă dezbatere pe tema violenţei casnice împotriva femeilor
O graţiere salutată de opinia publică
Seful statului a arbitrat cu abilitate, scrie cotidianul Le Monde, în contextul unei afaceri judiciare delicate şi care a inflamat întreaga Franţă. Nu întîmplător 400 000 de persoane au semnat o petiţie cerînd graţierea acestei femei care şi-a atras simpatia opiniei publice.
Să derulăm însă, întîi, filmul evenimentelor. Jacqueline Sauvage şi-a ucis soţul în 2012 împuşcîndu-l pe la spate, mai precis i-a tras trei gloanţe în spate cu o puşcă de vînătoare. Chiar dacă ulterior ea a pledat legitima apărare, justiţia a reţinut acuzaţia de crimă cu premeditare. Jacqueline Sauvage a fost condamnată succesiv de două jurii populare, iar de atunci a afectuat doi ani şi patru luni de detenţie. Detaliile legate de viaţa sa şi de calvarul pe care ea, şi cei patru copii ai săi, l-au trăit timp de peste patru decenii au provocat însă o vie emoţie în Franţa. S-a aflat de fapt că respectivul soţ abuzase sexual de fiicele sale, iar fiul lor şi-a pus capăt zilelor înainte de drama din 2012.
S-au ciocnit asfel două forţe: justiţia pe de o parte, care rămîne impersonală şi analizează natura delictului, şi opinia publică pe de altă parte, care a făcut din Jacqueline Sauvage un simbol al acestui flagel, violenţele comise împotriva femeilor.
In ce-l priveşte pe peşedintele François Hollande, care dispune de prerogativele graţierii, el le-a utilizat cu o anumită fineţe, pentru a nu contraria justiţia dar pentru a o ajuta pe Jacqueline Sauvage să iasă totuşi din închisoare. Mai precis, preşedintele i-a redus o parte din pedeapsă, ceea ce face că în luna aprilie, conform uzanţelor judiciare în Franţa, Jacqueline Sauvage ar putea beneficia de punerea în libertate.
Drame deseori rămase în umbră
In acest context sunt publicate din nou cifre teribile legate de violenţele fizice şi sexuale comise împotriva femeilor. In jur de 230 000 de femei sunt, în fie care an, victimele acestor forme de barbarie domestică.
Iar din 2014 încoace, 134 de femei au murit ca urmare a loviturilor primite de la soţii lor violenţi. Stupefiant rămîne faptul că marea majoritate (90 la sută) a femeilor bătute nu depun plîngere. Ele nu o fac fie pentru că le este jenă, fie pentru că se tem de noi „repercursiuni”, fie că au copii şi se gîndesc că într-un fel sau altul şi ei ar avea de suferit dacă justiţia începe să le ancheteze tatăl, fie din toate aceste motive laolaltă şi din altele pe care nu le putem enumera aici. De altfel Jacqueline Sauvage a fost în această situaţie, ea nu a depus plîngere niciodată, dar într-un moment de exasperare a comis ireparabilul.
Pentru preşedinte această afacere devenise o urgenţă, atît de mare era sprijinul popular, precum şi cel oferit de mai multe personalităţi, de care dispunea Jacqueline Sauvage. Pe de altă parte François Hollande este criticat că nu şi-a respectat unele angajamente luate, la ora la care devenea preşedinte, în privinţa drepturilor femeilor. El a moştenit un minister al femeilor pe care l-a retrogradat însă în secretariat cu un buget considerat ridicol de mic, doar 20 de milioane de euro.
In prezent însă se mai pune o altă problemă: de ce au tăcut şi au rămas insensibili la calvarul trăit de această femeie şi de copiii ei oamenii din jurul lor, responsabilii politici locali, profesorii şi vecinii. Toată lumea ştia, se pare, în respectivul cartier din regiunea Loiret că respectivul soţ era un alcoolic violent şi că din cînd în cînd soţia sa ajungea la spiral din cauza loviturilor. Această tăcere a societăţii şi a responsabililor locali merită şi ea, de fapt un proces, care într-un fel este lansat de mediile de informare. Indiferenţa socială este un factor favorizant al bestialităţii unor indivizi, ori Franţa încearcă de multă vreme să construiască o societate în care fraternitatea să însemne şi puţin atenţie la suferinţele celor din jur.
Sursa: RFI