Primul an de aplicare a ordinului de protecția provizoriu – Ce ne spune despre violența domestică evoluția indicatorilor statistici

Timp de citire: 4 minute

Legea 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice în vigoare din iulie 2018 introduce în legislația românească ordinul de protecție provizorie pentru victimele violenței domestice. Pentru a fi operațional a fost necesar un ordin al Ministrului Afacerilor Interne publicat în 28 decembrie 2018 în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1110 care clarifică procedura de aplicare.

Este extrem de important să ne reamintim care este contextul în care apare acest ordin de protecție provizorie și de ce este atît de necesar să fie aplicat rapid, corect și în egală măsură în mediul rural și în mediul urban. Cifrele ne dau o imagine asupra dimensiunilor fenomenului la începutul anul 2019 după 8 ani de monitorizare și advocacy.
Pentru analiză am folosit statisticile realizate de IGPR și obținute de Centrul FILIA în baza Legii 544 din 2001. Anii pentru care am făcut analiza sunt 2017 și 2018 dar pentru unele cifre am luat în considerare și comparația cu anul 2014. Statisticile IGPR prezintă cifre segregate după gen, mediu de proveniență, vîrstă, agresor / victimă, locul infracțiunii și evidențiază de asemenea și numărul de cazuri în care autorii s-au aflat sub influența alcoolului pentru fiecare tip de infracțiune.

Totalul infracțiunilor a crescut în 2018 față de 2017 cu 2.200 de cazuri. Cea mai mare frecvență o au faptele încadrate la art. 193 CP Loviri sau alte violențe, respectiv 56% din total în 2017 și 58% din total în 2018 iar creșterea numărului acestor infracțiuni între ultimii doi ani este de 2.336 de cazuri. Observăm faptul că numărul de victime adulte femei crește în anul 2018 cu 2.038 în timp ce numărul de agresori adulți bărbați cu 1.981.

Distribuția infracțiunilor după mediul de proveniență este relativ echilibrată, respectiv 47% dintre infracțiuni au avut loc în mediul urban și 53% în mediul rural.

Din punctul de vedere al locului de desfășurare spațiul publlic / spațiu privat constatăm că 81% dintre infracțiuni se petrec în domiciliu. Doar 2.647 de victime din totalul de 23.001 sunt rude mai îndepărtate, cu alte cuvinte 88% dintre victime sunt soții / soți, concubine / concubini, fiice / fii sau părinți. Dar creșterea numărului de cazuri, conform cu studiile de specialitate internaționale, reflectă deocamdată doar o creștere a vizibilizării fenomenului ca urmare a conștientizării situațiilor, a accesului la informațiile despre soluțiile existente și a încrederii în instituții.

Putem spune că dimensiunea violenței fizice în familia de tip cuplu de adulți cu sau fără copii este foarte ridicată și va fi nevoie de o perseverență și mai mare a societății civile și a instituțiilor statului pentru a construi soluții eficiente de prevenire în viitor.

Deși numărul de violuri în cadrul de familie a scăzut de la 181 în 2017 la 171 în 2018, a crescut numărul de agresiuni sexuale de la 44 la 76. Un aspect îngrijorător ne atrage atenția: din numărul total de victime ale violului domestic din 2018, respectiv 174, cei mai mulți sunt minorii – 103, și cele mai multe sunt fetele – 89, iar din totalul de victime 68 sunt fiice / fii ale agresorului. Autorii acestor violuri sunt în proporție de 98.7% bărbați.

 

Numărul faptelor încadrate la art. 220 CP Actul sexual cu un minor a scăzut în 2018 față de 2017 de la 108 la 81. În anul 2018 toate victimele au fost fete și 77 dintre cei 81 de autori au fost bărbați adulți.

 

Din cifrele din perioada 2014 – 2018 reiese că agresorii s-au aflat în stare de ebrietate doar într-o proporție între 10% – 13% (variații anuale de 1 – 2 procente) raportat la totalul faptelor înegistrate. Dacă pentru loviri și alte violențe procentul de fapte pe fond de consum de alcool este de 20%, faptele de viol au un procent de 11% autori aflați sub influența alcoolului, în cazul agresiunilor sexuale procentul este de 3,9% iar la actul sexual cu un minor nici un agresor nu a făcut fapta pe fondul consumului de alcool. Aceste cifre arată că alcoolul nu poate fi considerat o cauză a faptelor, ci doar un factor favorizant.

În finalul acestei scurte analize vreau să repet faptul că responsabilitatea faptei, a oricărei forme de violență domestică, este a agresorului. Dacă modificarea legislativă pe care am reușit să o obținem printr-o coordonare de multipli factori civici și politici poate aduce o îmbunătățire a situației victimelor, soluțiile cu eficiență reală rămîn modificarea codului penal și a codului de procedură penală pentru a introduce sancționarea agresorilor pe măsura gravității faptelor și educație adecvată în anii de școală și în comunitățile școlare.