Cum asigură Statul siguranța victimelor violenței domestice? Lansarea studiului privind monitorizarea implementării ordinului de protecție 2012-2016 și a altor măsuri și servicii în sprijinul victimelor

COMUNICAT DE PRESĂ

Din ce în ce mai multe victime ale violenței în familie îndrăznesc să se adreseze instanțelor de judecată pentru a cere emiterea unui ordin de protecție, arată rezultatele unui studiu lansat astăzi, 20 iulie 2017, de Reţeaua pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor (Rețeaua VIF).

Ordinul de protecție există în legislația din România începând din anul 2012, ca măsură temporară de protejare a victimelor violenței în familie împotriva săvârșirii de noi agresiuni de către un membru al familiei. Prin ordinul de protecție emis la cererea victimei violenței domestice, judecătorii pot impune agresorilor măsuri precum: interzicerea contactului cu victima, evacuarea din locuința comună, păstrarea unei distanțe minime față de victimă (de regulă, 150 de metri), recomandarea de a participa la programe de consiliere psihologică sau de dezalcoolizare, obligația de a preda armele pe care le deține. Măsurile au caracter provizoriu, de maxim 6 luni și pot fi prelungite prin depunerea unei noi cereri.

Între 2012 și 2016, la instanțele de judecată s-au depus în total 15.313 de cereri de emitere a unor ordine de protecție. Cele mai multe, aproximativ o treime, s-au înregistrat în anul 2016  (5.132 de cereri). Pe județe, cele mai multe cereri au fost înregistrate în Iași (755), Bacău (730) și Vaslui (713) iar cele mai puține în Caraș-Severin (79), Harghita (82) și Călărași (112).

Judecătorii au admis cererile, parțial sau total, în mai puțin de jumătate dintre cazuri (43%), astfel că în perioada 2012-2016 au fost emise 6.538 de ordine de protecție la nivel național.

Reclamanții care solicită ordine de protecție sunt în majoritatea covârșitoare a cazurilor femei (88%). Bărbații reprezintă 7% dintre reclamanți, iar în 3% dintre cereri reclamanții au fost femei și bărbați (de exemplu, părinții agresați de fiul major).

Durata medie a judecării dosarului s-a redus de la an la an. La începutul anului 2016 a intrat în vigoare un amendament la lege prin care instanțele de judecată sunt obligate să emită o hotărâre în termen de cel mult 72 de ore de la înregistrarea cererii. În ciuda prevederilor legale, există județe în care, pe parcursului anului 2016, durata medie de soluționare a cererii a depășit 10 zile și anume: Arad (19 zile) Mehedinți (16 zile) și Giurgiu (13 zile).

Studiul cuprinde și o cercetare asupra circumstanțelor anterioare momentului în care victimele se adresează instanței. De obicei, în prima fază victimele violenței în familie apelează poliția, la numărul unic de urgență 112, urmată de o perioadă de strângere a probelor la dosar: certificat medico-legal, martori și/sau dovada depunerii unei plângeri prealabile la poliție. Între momentul comiterii violenței și momentul emiterii ordinului de protecție nu există alte măsuri oferite de poliție sau de instanțe care să ofere protecție împotriva comiterii de noi agresiuni (aproximativ 10-14 zile). În majoritatea cazurilor victima rămâne în locuință cu agresorul. Posibilele refugii sunt foarte puține, întrucât în 8 județe din țară nu există adăposturi pentru victimele violenței domestice, iar numărul de paturi la nivel național este mic.

Datele despre violența sexuală culese arată că:

  • În fiecare săptămână este înregistrat un caz în care o femeie este violată în familie;
  • La fiecare 4 zile este înregistrat un caz în care o minoră este violată în familie.
  • La fiecare 2 zile este înregistrat un caz în care o minoră este violată, agresată sexual sau supusă unui act sexual cu un adult din familie.

Alte date culese de la instituțiile publice și incluse în studiu:

  • Din totalul plângerilor prealabile pentru cazuri de violență în familie, depuse la Poliție, aproximativ 50% sunt retrase. Un procent foarte mic (2-3% pe an) se finalizează cu rechizitoriu;
  • Cazurile de omoruri:
    • 2014 – 82 în familie din total 380 – 21,5% / omucideri total INML 394 cazuri
    • 2015 – 99 în familie din total 395 – 25% / omucideri total INML 360 cazuri
    • 2016 – 72 în familie din total 371 – 19,4% / raportul INML

Studiul a fost lansat astăzi, 20 iulie 2017, în cadrul unui eveniment public organizat în parteneriat cu Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) și Ambasada Spaniei la București.

Ambasadorului Regatului Spaniei la București, Excelența Sa Ramiro Fernández Bachiller, a insistat asupra nevoii de a persevera în acțiunile de combatere a violenței împotriva femeilor. ”Dorinţa de a perserva o simţim la partenerii noştrii români, în rândul ONG-urilor angajate în lupta împotriva violenţei de gen, în rândul parlamentarilor, al ANES, al Poliţiei şi în acela al celorlalte instituţii implicate în această nobilă cauză.”. Excelența sa a reinterat sprijinul deplin al Spaniei către toţi aceşti parteneri.

”Problematica violenței de gen din România a ajuns să fie o preocupare a tuturor entităților internaționale, fie că vorbim de Uniunea Europeană, de state din UE sau non-UE, fie că vorbim de ONU” – a declarat Grațiela Drăghici, secretar de stat la ANES, care a explicat, la evenimentul de lansare, că la începutul lunii iulie a acestui an a participat la reuniunea ONU privind implementarea CEDAW, – Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor – reuniune la care a trebuit să dea explicații înalților oficiali cu privire la măsurile luate de România pentru a preveni și combate violența împotriva femeilor.

”Este important ca, pe lângă legi, să existe, prin legislația secundară, posibilitatea de a defini norme, proceduri și metodologii pentru o bună implementare a legii. Orice lege, oricât este de bună în abstract, nu are efectele așteptate dacă nu are aplicabilitate, dacă nu este înțeleasă și asumată de toți actorii din sistem”, a mai arătat Grațiela Drăghici.

Mihaela Săsărman, Președinta Asociației Transcena, membră a Rețelei VIF, a subliniat faptul că studiul prezentat, care analizează datele culese în intervalul 2012-2016, ar trebui să constituie un argument pentru intensificarea eforturilor comune ale instituțiilor statului și societății civile pentru modificarea cadrului legislativ și finanțarea programelor și proiectelor pentru combaterea fenomenului violenței.

Studiul a fost realizat cu sprijinul Avon România în cadrul campaniei Respectului.