Stop violenței de gen! Mesajul ONG-urilor cu ocazia Zilei internaționale pentru eliminarea violenței împotriva femeilor

Organizațiile neguvernamentale din Rețeaua VIF – Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor atrag din nou atenția că, pe fondul crizei sanitare și sociale cauzate de pandemia de COVID-19, numărul de cazuri de violență împotriva femeilor a crescut și, prin urmare, este nevoie de eforturi susținute și de măsuri mai ferme pentru prevenția și combaterea fenomenului.

În ultimii ani s-au înregistrat pași importanți în conștientizarea publică cu privire la fenomenul violenței împotriva femeilor, care din păcate rămâne unul extrem de răspândit în țara noastră. Odată cu adoptarea Convenției de la Istanbul – Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, ratificată de România în anul 2016, legislația națională a fost îmbunătățită, iar autoritățile județene și locale au început să ofere servicii de consiliere și suport în toate județele, iar în unele județe chiar și servicii de consiliere psihologică pentru agresori. A fost adoptat ordinul de protecție de urgență, care poate fi dat de poliție, până la emiterea unui ordin de protecție de către instanță.

Cu toate acestea mai rămân multe de făcut. Mentalitățile care persistă în multe unități de poliție, procuratură, instanțe de judecată, servicii sociale și alte servicii publice blochează accesul femeilor la protecția de care au nevoie. Situația este cu mult îngreunată în cazul femeilor de etnie romă, LBTQ, migrante, fără venituri, cu dizabilități fizice sau mentale, din mediul rural și orașe mici, precum și pentru alte categorii vulnerabile.

În unele cazuri intervenția autorităților are loc prea târziu. În ultimii 8 ani, un număr de 426 de femei și fete au fost ucise de un membru de familie, conform datelor IGPR. Alte mii de fete și femei au suferit traume fizice, psihice sau sexuale și numai o parte au făcut sesizări către autorități. Amintim că un număr semnificativ de acte de violență de gen rămân neraportate, din motive de rușine, frică, stigmatizare, dependență economică, lipsa sprijinului familial și neîncrederea în autorități.

Violența împotriva femeilor îmbracă multe forme, de la violență domestică la hărțuire sexuală, viol, inclusiv viol marital, avort forțat și sterilizare forțată, exploatare sexuală și trafic de persoane, căsătorie forțată, pornografie din răzbunare, urmărire (stalking) și altele. Prin urmare, intervențiile Statului pentru a preveni și sancționa actele de violență trebuie să adreseze toate aceste forme.

În plus, pandemia de COVID – 19 a agravat multe din probleme, din cauza izolării, anxietății, fricii pierderii locului de muncă și a accesului mai dificil la serviciile publice.

Este necesară alocarea de fonduri de la  bugetul de Stat și bugetele locale și județene pentru finanțarea serviciilor oferite supraviețuitoarelor violenței (adăpost, consiliere juridică, psihologică, orientare profesională), dar și de finanțări pentru deschiderea de centre de consiliere psihologică pentru agresori.

Intervențiile poliției trebuie îmbunătățite pentru a reduce cât mai mult numărul de ordine de protecție încălcate și, astfel, pentru a elimina riscul de ucidere sau vătămare a femeilor. În acest sens, dorim urgentarea procedurilor pentru introducerea brățărilor electronice de monitorizare a agresorilor, concomitent cu identificarea modalităților practice de descurajare a comiterii de noi agresiuni de către cei împotriva cărora s-au emis ordine de protecție.  

Pe termen lung, este necesară schimbarea mentalităților care stau la baza comiterii actelor de violență la adresa fetelor și femeilor, prin educație în școli cu privire la consimțământ, relații sănătoare și respect, dar și prin campanii constante de conștientizare publică cu privire la gravitatea fenomenului.

Lista completă a revendicărilor Rețelei VIF către autorități:

Servicii adecvate și accesibile pentru supraviețuitoarele violenței sexuale și violenței domestice 

• Adaptarea serviciilor de asistență și consiliere a femeilor la dificultățile și riscurile cauzate de pandemie.
• Finanțarea de la bugetele locale a serviciilor sociale, publice și ne-guvernamentale, necesare supraviețuitoarelor violenței și comunităților; Cel puțin un loc în adăpost pentru femei la fiecare 10.000 de locuitori și un centru de consiliere pentru femei la fiecare 50.000 de femei.
• Finanțarea prioritară a adăposturilor de urgență.
• Cel puțin un centru de criză pentru victimele violului la 200.000 de femei, acoperind toate regiunile geografice. Centre specializate pentru cazurile de violență sexuală, cu personal specializat care să acţioneze în interesul victimelor, prin consiliere psihologică şi consiliere legală. Acolo unde este cazul solicităm facilitatori pentru limba romani.
• Asigurarea accesului public la servicii de întrerupere de sarcină și de sănătate reproductivă. Obligativitatea instituțiilor medicale de stat de a presta aceste servicii de o formă gratuită și accesibilă tuturor femeilor din fiecare județ.
• Programe de educație, consiliere și terapie pentru agresori în fiecare județ;
• Programe finanțate de la bugetul de stat în domeniul prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor și fetelor pentru organizații neguvernamentale.
• Alocarea unui număr mai mare de psihologi și psihiatri în penitenciare pentru expertizarea deținuților care sunt eliberați condiționat.
• Îmbunătățirea serviciului de probațiune pentru monitorizarea deținuților condamnați pentru fapte de violență sexuală, după punerea lor în libertate, concomitent cu alocarea de fonduri pentru programe de integrare socială a deținuților puși în libertate.

Îmbunătățirea intervenției autorităților și monitorizarea agresorilor domestici

• Identificarea și tratarea cu prioritate a cazurilor de acte sexuale cu minore. Colaborarea cu cadrele medicale acolo unde există suspiciuni privind cazurile/situațiile în care mame adolescente (sub 16 ani) au rămas însărcinate. Introducerea obligativității probei ADN în acheta cazurilor de viol/violență sexuală.
• Formarea continuă a personalului din IGPR, IML, servicii de sănătate, servicii sociale și a magistraților care lucrează cu cazuri de femei victime sau supraviețuitoare ale violenței domestice și sexuale. Includerea în toate tipurile de formare a informațiilor despre etnie/rasă/statut social/orientare sexuală.
• Operaționalizarea sistemului de supraveghere a agresorilor folosind brățări electronice.
• Echipe mixte femeie-bărbat de agenți de poliție care să instrumenteze cazurile de violență sexuală și violență domestică;
• Elaborarea de proceduri de intervenție a autorităților acolo unde există suspiciunea unor practici asociate căsătoriilor forțate între minori sau între minoră și adult.
• Colaborare între instituții ori de câte ori este tratat un caz de agresiune în familie, viol, hărțuire sexuală, exploatare sexuală. Poliţia, Justiția şi sistemul medical trebuie să fie instituţii de suport real pentru victime.
• Tratarea de către poliție a violenței asupra femeilor rome, persoane din grupuri LGBTQIA+ și alte grupuri minoritare ca violență intersecțională care are la bază cel puțin două criterii.

Îmbunătățirea legislației, asigurarea implementării prevederilor Convenției de la Istanbul și derularea de campanii de educație și conștientizare publică

• Introducerea sesizării din oficiu în cazurile de violență domestică și violență sexuală. Aplicarea sancțiunilor pentru încălcarea ordinelor de protecție.
• Introducerea unor sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor legislative conform cărora autoritățile publice locale au obligația de a asigura crearea și funcționarea serviciilor sociale și de asistență tuturor victimelor violenței domestice.
• Sesizarea din oficiu a instituțiilor responsabile ale statului și cercetarea cu celeritate de fiecare dată atunci când află că există cazuri de acte sexuale cu minore.
• Alocarea de finanțări pentru programe de educație a tinerilor și pentru campanii publice de conștientizare;
• Introducerea de urgență a orelor de educație sexuală, accesibile în mod egal elevilor.
• Aplicarea unor mijloace legale pentru stoparea difuzării de emisiuni care degradează femeile, promovează o cultură a violenţei şi transformă violenţa în divertisment.