Informații utile pentru femeile agresate de partenerii de viață: ce cuprinde un plan de securizare pentru principalele tipuri de situaţii. Exemple de măsuri ce pot fi luate
Planurile de protecţie, de sporire a securităţii fizice, se construiesc pentru situaţia concretă din momentul respectiv sau în perspectiva unei schimbări în baza unei decizii pe care femeia victimă a violenței domestice o ia – de plecare, de reîntoarcere. Situațiile au fost grupate în 4 categorii: criză – episod de violenţă; pregătire pentru plecare; după plecare, după ieşirea din relaţia violentă, când riscul este estimat ca fiind maxim.
Principalele tipuri de situaţii – exemple de măsuri ce pot fi luate:
A. Femeia locuieşte încă cu partenerul, s-a întors în relaţie/la locuinţa comună
• Identificarea locurilor mai sigure din casă – spaţii largi, cu acces la ieşire.
• Identificarea locurilor periculoase – bucătăria, baia, pivniţa – pentru evitarea lor în situaţii de criză, în timpul episodului de violenţă.
• Îndepărtarea, ascunderea/mutarea, armelor – dacă există în casă.
• Să vorbească despre situaţia ei cu persoane care ar putea să o ajute în timpul unui nou episod de violenţă: pot stabili un cod de urgenţă – bătăi în calorifer, un gest, un obiect afişat la fereastră etc. Care să însemne că acestea trebuie să sune la 112, sau să intervină.
• Memorarea numerelor de telefon ale persoanelor de sprijin.
• Pregătirea unor căi de fugă dacă va fi posibil, solicitare de ajutor – la vecini, la un telefon sau un loc public.
• Unde poate să se refugieze dacă va reuşi să iasă din casă, să fugă. Scrise adresele şi numerele de telefon.
B. Femeia se pregăteşte să plece
• Cum şi când poate să plece în siguranţă? Are un mijloc de transport? Bani? Un loc unde să meargă?
• Se simte confortabil apelând la poliţie atunci când are nevoie de ea?
• Cui îi va spune (sau cui nu) despre plecarea ei?
• Cum poate ea şi alţii să prevină posibilitatea de a fi găsită de partenerul ei?
• În care sistem de protecţie are ea încredere?
• Cum se va deplasa în siguranţă la/de la locul de muncă sau şcoală sau când îi scoate pe copii de la şcoală?
• Ce resurse legale sau comunitare o vor ajuta să se simtă în siguranţă? Să scrie adresele şi numerele de telefon.
• Cunoaşte numărul de telefon al adăpostului din oraş (în caz că există)?
• Ce fel de custodie sau măsuri de vizitare o fac să se simtă pe ea şi pe copiii ei în siguranţă?
• Are în vedere solicitarea unui ordin de protecţie (în caz că este posibil)?
Victima este bine să aibă la îndemână următoarele în caz că trebuie să fugă:
• Buletin, paşaport, certificat de naştere (copie sau original)
• Certificatul de căsătorie, permisul de conducere şi actele maşinii, alte acte importante
• Numărul contului de la bancă, cartea de credit, bani
• Cardul de sănătate, medicamente sau reţete
• Acte de divorţ sau alte acte de la judecătorie, documete care să ateste violenţa care a fost exercitată asupra ei
• Numere de telefon şi adrese ale unor familii, prieteni sau organizaţii din localitate
• Haine sau alte obiecte de confort pentru ea şi copii
• Chei
C. Femeia locuieşte singură (cu copiii) – fie că are ordin de protecţie prin care partenerul a fost evacuat, fie a plecat şi stă într-o altă locuinţă:
• Transmiterea noii adrese doar persoanelor de încredere.
• Schimbarea traseelor şi locurilor frecventate anterior – magazine, ATM-uri, transport, locurile de joacă ale copiilor etc.
• Schimbarea încuietorilor de la uşi şi ferestre.
• Dacă este posibil, instalarea unui sistem de securitate: uşi cu grilaj, încuietori mai sigure, sistem de alarmă, iluminare mai bună pe casa scărilor, în curte etc.
• Antrenarea copiilor pentru a nu lăsa în casă străini şi a nu deschide uşa când sunt singuri acasă, pentru a şti şi a fi capabili să sune la 112 pentru a chema poliţia, sau familia ori persoane de încredere într-o situaţie periculoasă.
• Contactarea şi informarea persoanelor care vin în contact cu sau îngrijesc copiii despre cine are dreptul să-i scoată de la şcoală după terminarea orelor şi dezvoltarea de măsuri speciale pentru protecţia copilului
• Schimbarea telefonului şi numărului de telefon, verificarea apelurilor şi ignorarea apelurilor cu numere ascunse; atenţionarea victimei cu privire la posibilităţile de depistare a locaţiei noi prin sisteme GPS ori fotografii, dezactivarea GPS ului pe propriul telefon – atenţie special cu privire la reţelele de socializare şi utilizarea internetului.
Extras din: Ghid practic pentru victimele violenței în familie