Notre-Dame de Companie, un proiect despre violența domestică

Timp de citire: 2 minute

Notre-Dame de Companie este o platforma online despre violenta domestica semnat de trei jurnalisti de la Metropotam, RISE Project si Adevarul.

Proiectul – realizat cu ajutorul Burselor Superscrieri/AVON – isi propune sa dovedeasca ca prostitutia fortata si traficul de persoane pot fi rezultate ale violentei domestice.


Violenta domestica nu se rezuma doar la pumni, picioare si sange.

Nu doare mai tare doar atunci cand exista vanatai. Violenta domestica este o problema complexa, care se extinde pe mai multe planuri, iar cel mai grav dintre ele, atunci cand ranile se duc, este cel psihologic.

Capacitatea unei persoane de a se juca cu mintea alteia si de a o indruma pe un traseu gresit, fara a-i da posibilitatea de a alege, fara a-i prezenta optiuni, transforma acea persoana intr-un adevarat agresor.

“Abuzul emotional este cea mai frecventa si cea mai comuna forma de abuz despre care se vorbeste si cel mai putin. Primele abuzuri emotionale sunt experimentate de fiecare individ in interiorul propriei familii, in copilarie, prin insulte, amenintari, respingere, neglijare. In functie de gradul, intensitatea si frecventa abuzului emotional, efectele sunt devastatoare si au avut efect pe termen lung”, confirma psihologul Neacsu Petruta.

In cadrul proiectului puteti citi povestile unor fete care au cautat sa scape de violenta din sanul familiei, sa evadeze de langă unchiul care o abuza sexual, de langa tatal politist care o snopea in bataie sau de langa matusile care o exploatau sexual in gara, inca de la varsta de 12 ani. Refugiile acestor copile n-au fost, insa, cele sperate.

De multe ori aceste refugii poarta numele unor traficanti de persoane.

Insa povestile nu sunt doar despre captivitate, suferinta, rusine, abuzuri, sex pe bani, lacrimi si deznadejde, ci mai ales despre libertate, luciditate, curaj, lupta si speranta.

Proiectul “Notre-Dame de Companie” isi propune, intre altele, sa urgenteze implementarea proiectului “Start – O viata de calitate in siguranta”, cofinantat prin Fondul Social European si cu o valoare totala de 170.207.156 de lei, pentru lansarea unui numar de telefon unic national care sa fie functional, asa cum s-a promis de guvern, pana la finalul anului 2015.

Maria, copilul care si-a facut singur dreptate
[…]

BUNICUL

In fiecare week-end, timp de un an de zile, de la varsta de 12 ani si pana la 13 ani, Maria era trimisa de parinti, impreuna cu sora mai mica, acasa la bunicul, tatal mamei sale. El locuia tot in Targu Mures, intr-o casa alaturi de ceilalti copii ai sai, doi baieti si o fata, unchii si matusa Mariei. Bunica murise pe caz de boala, cand ea era de varsta surorii sale, asa ca locuinta se transformase intr-un loc al desfraului.

Matusa dansa intr-un bar, iar apoi aducea clienti acasa. Maria isi aduce aminte cum si aici, in casa bunicului, vedea barbati romani, dar si straini, de toate varstele, venind la matusa ei. Micuta ii vedea cum intra la ea in camera, iar la final, la masa din bucatarie, ii lasau bani.

Unchii erau pesti. Maria povesteste cum aduceau tot felul de fete acasa, le puneau intr-o camera, unde veneau alti barbati la ele, care apoi plecau. Nimeni din familia sa nu muncea, singurii bani adusi in casa fiind cei pe care-i faceau in propria locuinta. Maria nu reuseste sa explice foarte bine demersurile familiei sale. Avea doar 12 ani cand a dat ochii cu această lume, care in scurt timp i s-a parut normala. Toata realitatea ei se invartea in jurul unor oameni care nu aveau niciun interes sa creasca un copil.

Sursa: Metropotam