Problema violenței în familie în județul Constanța, insuficient tratată de autoritățile și ONG-urile locale

În cadrul campaniei de advocacy desfășurată de Rețeaua VIF  în județele Constanța, Dolj și Prahova, Mihaela Mangu, președinta Asociației Anais, a stat de vorbă cu jurnaliști de la ziarul local Observator de Constanța despre situația serviciilor privind violența în familie, soluționarea ordinelor de protecție și organizațiile locale din județ.

În anul 2013, 52 de constănţeni au solicitat ordine de protecţie dintre care 47 au fost depuse de femei şi cinci de bărbaţi care s-au simţit în pericol alături de partenerul de viaţă. În 2014, numărul acestora a crescut la 88 de cereri, cele mai multe depuse de constănţence, însă şi zece bărbaţi s-au arătat temători faţă de consoartele lor. 2015 a fost marcat de 66 de solicitări de emitere a ordinelor de protecţie, ponderea fiind deţinută tot de femei, la care s-au adăugat şi 11 cereri făcute de bărbaţi.

În judeţul Constanţa nu există centre specializate pentru adăpostirea victimelor, dar nici de acordarea de asistenţă de specialitate pentru agresori, iar cei aflaţi într-o astfel de situaţie nu ştiu încotro să o apuce şi cui să ceară ajutor.

„Ceea ce ne dorim, atât pentru judeţul Constanţa, cât şi pentru Prahova şi Dolj, este în primul rând derularea unor campanii de informare în oraşe, dar şi în sate şi comune. În localităţile mici, nivelul de informaţie este foarte scăzut, femeile nu ştiu că există nişte servicii pe care le pot accesa, că pot cere un ordin de protecţie, dacă se simt ameninţate, că există, totuşi, o ieşire din situaţia de violenţă. Soluţiile pot diferi de la judeţ la judeţ, în funcţie situaţia din teritoriu şi de deschiderea reprezentanţilor instituţiilor locale“, a declarat preşedinta Asociaţiei Anais, Mihaela Mangu.

Planurile pe termen lung sunt mai dificile, dar nu imposibile pentru a veni în sprijinul celor care trăiesc în teroare. „Ulterior, putem discuta, cu condiţia aceleiaşi deschideri, despre o viitoare alocare bugetară pentru deschiderea unor centre de recuperare, despre posibile linii de finanţare din fonduri nerambursabile care pot fi accesate pentru această categorie vulnerabilă, despre decontarea certificatelor medico-legale, despre posibile parteneriate cu anumite ONG-uri din zonă, care au experienţă sau care sunt dispuse să implementeze proiecte în acest domeniu“, a mai spus reprezentantul Asociaţiei Anais.

Lipsa de reacţie şi mai ales de proiecte pune la zid organizaţiile neguvernamentale de pe plan local care nu şi-au îndreptat atenţia către aceste situaţii care uneori pot avea un final tragic. „Un lucru pe care toate cele trei judeţe îl au în comun, este lipsa unei societăţi civile cristalizate şi preocupate de fenomenul violenţei împotriva femeilor. În judeţul Constanţa, nu am identificat nici măcar un ONG cu acest obiect de activitate, sau cu o minimă experienţă în domeniu, ceea ce face foarte dificilă comunicarea şi schimbul de experienţă între ONG-uri şi instituţii pe acest subiect şi susţinerea pe termen lung a unui plan de acţiuni în funcţie de realităţile şi nevoile zonei“, mai susţin cei de la Anais.

În prezent, în Constanţa, există doar două centre maternale, cu o capacitate redusă de locuri şi unde pot fi cazate, daor temporar, mamele cu copii care fug de teama agresorilor. Cele fără copii sunt lăsate în voia sorţii. Pentru femeile victime ale violenţei care nu sunt mame, dar care sunt victime ale violenţei economice, fizice, psihologice sau sexuale, nu există servicii specifice. „Legea interzice cazarea unei femei victime cu domiciliul într-un judeţ, într-un centru cu finanţare publică din alt judeţ, în condiţiile în care se ştie că în perioada vacanţelor sau a sărbătorilor violenţele împotriva femeilor se înteţesc. Iar Constanţa şi Prahova sunt destinaţii principale de vacanţă pentru mulţi români. Cu alte cuvinte, dacă femeia este agresată în concediu, trebuie să se întoarcă la Bucureşti sau oriunde are domiciliul, dacă vrea să rămână într-un centru de recuperare. O altă variantă este trimiterea victimei la un centru privat din alt judeţ care oferă găzduire gratis, dar asta presupune ca si victima să fie dispusă să se mute la zeci de kilometri distanţă de domiciliu, să-şi lase în urmă familia extinsă sau locul de muncă si s-o ia de la capăt în altă zonă a ţării“, mai explică Mihaela Mangu.

De la ce există acum şi ce se doreşte şi mai ales care sunt nevoile acestor oameni, planurile sună bine, dar la fel de dificil de implementat. „Nu există centre de recuperare şi nu există posibilitatea găzduirii acestor femei pe un termen mai lung astfel încât să se poată reintegra social după o viaţă de violenţă lângă un agresor, să îşi poată dezvolta nişte competenţe profesionale astfel încât să poată găsi şi păstra o slujbă, să capete încrederea necesară astfel încât să se poată prezenta la un interviu. Ulterior şederii în centre, ar trebui să aibă acces la locuinţe sociale, la un ajutor pentru plata chiriei, dar locuinţele sociale fie nu există, fie sunt prea puţine, fie sunt semifuncţionale“, declară reprezentantul Asociaţiei Anais.

Multe constănţence s-au adresat asociaţiei pentru sfaturi de divorţ, custodie sau separarea de agresor, însă nevoile lor sunt mult mai mari.

Informații preluate din: Observator de Constanța

 

Similar Posts