16 ani, vârsta minimă pentru consimțământ în relațiile sexuale cu minori

0 Shares

În prima zi a noii sesiuni parlamentare, Reteaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor (Rețeaua VIF) a trimis o scrisoare deschisă către toți deputații. Cele 180 de organizații neguvernamentale care susțin scrisoarea Rețelei VIF solicită introducerea în lege a limitei de vârstă de 16 ani pentru consimțământ valid în cazul relațiilor sexuale cu minori.

În prezent nu este prevăzută în lege o vârstă minimă a minorului sub care să se considere că nu își poate da consimțământul valid în cazul unui raportul sexual cu un partener adult sau cu un partener cu o diferență de vârstă mai mare de trei ani. Această vârstă minimă ar elimina posibilitatea de a încadra fapta la infracțiunea de act sexual cu un minor și ar încadra-o ca infracțiune de viol.

Raportul Inspecției Judiciare, publicat în iulie 2021, arată numeroase exemple de încadrare a faptelor de viol asupra minorelor de 10-12 ani ca acte sexuale consimțite cu bărbați adulți, justificând această încadrare prin faptul că minorele au consimțit la actele sexuale prin felul în care erau îmbrăcate, dezvoltarea fizică și comportamentul lor, și prin presupunerea că, dacă nu au spus nimănui ceea ce au trăit, fapta nu a existat sau justificând aceste fapte ca fiind asociate cultural.

Senatul a adoptat în iunie Propunerea Legislativă L423/2022 privind modificarea Codului Penal și Codului de Procedură Penală prin care este introdusă o limită de vârstă (15 ani) pentru consimțământ valid în cazul relațiilor sexuale cu minori. În cazul modificării legilor organice Camera Deputaților este camera decizionala. Argumentele pentru care Camera Deputaților trebuie să introducă 16 ani ca limită de consimțământ valid sunt foarte numeroase și temeinice.

Această limită de vârstă este o măsură de protecție necesară împotriva agresorilor sexuali. Abuzurile sexuale asupra minorilor sunt de cele mai multe ori ascunse, greu de dovedit din cauza relației inegale de putere dintre agresorii adulți și victimele minore. Probatoriul în cazurile penale este pe umerii victimelor minore ale violenței sexuale, nu ai agresorilor, fiind mult mai greu pentru victimele minore să asigure probatoriul care să dovedească constrângere, punere în imposibilitate de a-și exprima voința sau faptul că agresorul a profitat de această stare în care s-a aflat minorul, așa cum este precizat în Codul Penal în cazul infracțiunilor de viol. Introducerea limitei de vârstă de 16 ani diminuează presiunea pusă pe victimele minore de a demonstra o infracțiune care are de cele mai multe ori un caracter ascuns. În plus, vârsta minimă legală pentru căsătorie este 16 ani (doar în temeiul unui aviz medical și cu încuviințarea părinților/tutorelui și autorizarea instanței de tutelă), persoana fizică dobândește capacitatea de muncă la 16 ani, minorii nu pot avea acces la mijloace de contracepție până la 16 ani fără acordul părinților sau a tutorelui.

Prin scrisoarea deschisă, Rețeaua VIF solicită deputaților:

Să legifereze 16 ani, nu 15 ani (așa cum prevede Propunerea Legislativă L423/2022) ca prag de vârstă pentru încadrarea faptei la infracțiunea de viol săvârșit cu un minor.
Să încadreze fapta la infracțiunea de viol săvârșit cu minor atunci când există un dezechilibru de putere în cazul relațiilor sexuale între un minor cu vârsta între 16 și 18 ani și un adult, (eg. adult profesor, tutore, părinte)
Să reglementeze expres că NU constituie circumstanță atenuantă dacă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate minore sunt săvârșite infracțiunea de viol asupra unui minor, actul sexual cu un minor și agresiune sexuală asupra unui minor.
Să introducă un articol care recunoaște drept forme de violență sexuală practicile asociate căsătoriilor forțate.

În ultimii 8 ani, 1.885 de fete și 202 băieți au fost victime ale infracțiunilor de viol, agresiune sexuală sau act sexual cu un minor, în care autorul era un membru de familie (IGPR, 2014-2021)^[1]. În peste 91% dintre cazurile raportate la poliție, agresorii adulți au fost bărbați (IGPR, 2014-2021). Însă mulți agresori sexuali sunt și din afara familiei. Numai în primele 6 luni ale anului 2022 au fost înregistrate 2658 de sesizări penale privind acte sexuale cu minori, 872 de sesizări de agresiune sexuală, 1951 de sesizări de viol (IGPR, 2022) în afara relațiilor de familie.

Propunerile Rețelei sunt vitale în contextul politic și social în care trăim. Există o cultură bine înrădăcinată a sexualizării fetelor de la cele mai fragede vârste care justifică violența sexuală asupra acestora. Mai mult, 55% dintre români consideră că violul este justificat în anumite situații – dacă victima era îmbrăcată sumar, dacă a acceptat să îl însoțească pe agresor acasă sau dacă a consumat băuturi alcoolice sau stupefiante^[2] (Eurobarometru 449, 2016). Pentru incapacitatea statului român de a oferi o protecție efectivă minorelor, România a fost condamnată de CEDO în cauza M.G.C. împotriva României prin Hotărârea din 15 martie 2016^[3].

Cu toate acestea, în continuare în România minorele sunt cele mai des întâlnite victime ale infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale. Ele sunt expuse riscului sarcinilor nedorite, rezultate din abuzuri sexuale, accesului limitat la serviciile medicale privind întreruperea sarcinii, a traumei legate de întreruperea sarcinii la o vârstă fragedă, sărăciei sistemice izvorâte din întreruperea accesului la educație la vârste de 14, 15 sau 16 ani în vederea îngrijirii unui copil rezultat dintr-un astfel de act sexual al minorului până în vârsta de 16 ani.

Scrisoarea deschisă poate fi consultată aici.

###

Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor este formată din 25 de organizații neguvernamentale și are scopul de a promova drepturile femeilor și fetelor, de a proteja victimele violenței de gen și de a combate discriminarea de gen.

^[1] Date statistice transmise anual în perioada 2005-2021 către Centrul FILIA de Inspectoratul General al Poliției Române, ca urmare a solicitărilor formulat în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.

^[2] Comisia Europeană, 2016, Eurobarometru Special 449. Violența de gen, disponibil la adresa http://publications.europa.eu/resource/cellar/f60437fd-e9db-11e6-ad7c-01aa75ed71a1.0001.01/DOC_1

^[3] Cererea nr. 61495/11 poate fi accesată aici: https://hudoc.echr.coe.int/eng#%7B%22appno%22:[%2261495/11%22]%7D