Marșul „Împreună pentru siguranța femeilor” – 17 octombrie 2026

Timp de citire: 7 minute

Organizăm cea de-a douăsprezecea ediție a marșului „Împreună pentru Siguranța Femeilor” pe 17 octombrie, în București și în alte orașe din țară. Vino alături de noi, începând cu ora 15:00, să strigăm împreună „Stop violenței împotriva femeilor!”.

De 12 ani, ieșim în stradă pentru că ne dorim o țară în care fetele și femeile să trăiască în siguranță, o țară în care violența de gen să fie prevenită și descurajată.

Anul acesta a fost adoptată legea femicidului, un pas înainte pentru salvarea de vieți. Însă femeile sunt ucise în continuare, cu legea în brațe. În România, o femeie este ucisă de partenerul său în fiecare săptămână.

Trebuie să continuăm presiunea și să cerem implementarea legii. Nu mai putem aștepta! Femicidul se întâmplă după multe alte forme de violență care pot dura ani de zile. Femicidul poate fi prevenit. Vrem implementarea unui protocol standardizat și obligatoriu prin care poliția să evalueze riscul ca o femeie să fie ucisă după prima sesizare de violență. Vrem mai multe adăposturi de urgență pentru a salva viața femeilor. Vrem consiliere psihologică pentru agresori înainte ca violența să escaladeze.

Ieșim din nou în stradă pentru că ne-am săturat ca viețile, corpurile și munca noastră să fie monedă de schimb pentru deciziile politice eșuate. Suntem femei din toate mediile sociale, etnice și culturale, venite din comunități rasializate, cu orientări sexuale și identități de gen diferite, din mediul rural sau din marile orașe. Suntem diverse. Ce ne unește?  Atunci când statul decide să facă „economii”, noi suntem cele care plătim prețul. Statisticile europene arată că aproape jumătate din toate femeile din România trec prin violență fizică sau amenințări, violență sexuală sau violență psihologică din partea partenerului. Nu sunt cazuri izolate, este o problemă sistemică care arată lacune majore în ceea ce privește prevenirea, accesul la servicii de sprijin, protecția juridică și răspunsul societății. Acest procent depășește semnificativ media Uniunii Europene și plasează România printre statele membre cu cele mai ridicate rate ale violenței în cuplu.

Când statul închide ochii și taie fondurile destinate protecției, pe care în schimb le direcționează către înarmare sau profitul intereselor private, devine complice la fiecare abuz. 

Siguranța noastră este un drept fundamental, nu este un lux și nu poate fi redusă la niște cifre într-un buget!

Austeritatea nu este doar pe hârtie. Nu este doar o decizie ce ține de politică. Austeritatea înseamnă adăposturi pentru victimele violenței domestice lăsate fără finanțare. Înseamnă linii telefonice care sună în gol și servicii sociale subdimensionate. Înseamnă femei cu copii care ajung la adăposturi și nu sunt primite din lipsa fondurilor sau a reglementărilor care limitează activitatea asociațiilor care lucrează cu victime. 

În același timp, societatea continuă să funcționeze pe baza exploatării femeilor. Acasă suntem în schimbul doi. Muncim în agricultură, muncim cu ziua în curățenie, în ateliere, în birouri, în horeca, în salubritate, în spitale, în școli,  în spații culturale sau în servicii, iar când ajungem acasă, intrăm în schimbul doi: o muncă domestică și de îngrijire invizibilă, considerată „datorie”, dar niciodată plătită sau recunoscută. Statul și economia profită de pe urma acestei munci neplătite, dar ne întorc spatele când avem nevoie de sprijin.

Nu mai acceptăm ca austeritatea să fie scuza pentru abandon!
Nu mai acceptăm ca munca noastră să susțină lumea în timp ce noi suntem lăsate în pericol!

Violența împotriva femeilor și violența sexuală reprezintă un fenomen răspândit și nu ar trebui niciodată justificată prin cultură, etnie, rasă, nivel de educație, orientare sexuală, identitate de gen, religie sau statut social sau economic. De multe ori peste violență se adaugă situația de vulnerabilitate în care se găsește victima: vârsta, situația economică și locativă, etnia, orientarea sexuală, identitatea de gen, culoarea pielii sau limba vorbită. Aceste persoane se confruntă cu bariere sistemice precum practici instituționale discriminatorii și rasiste, lipsa accesului la justiție, un limbaj instituțional inaccesibil – toate conducând la descurajarea acestor persoane de a-și găsi dreptate în instanță. 

Pe 16 septembrie 2026, Parlamentul României a adoptat legea care  incriminează căsătoriile forțate. A fost un proces de advocacy anevoios, 10 ani de muncă cu un sistem rasist care doar motiva cultural aceste cazuri. Ne bucurăm că avem o bază legală prin care vom putea proteja toți copiii, în special fetele și femeile. Cu toate acestea, cadrul juridic existent nu oferă un sprijin eficient victimelor, iar autoritățile continuă să  normalizeze acest fenomen al violenței și exploatării domestice prin sintagma „așa e la ei”. În plus, lipsa serviciilor, a adăposturilor și a soluțiilor adecvate descurajează victimele în a raporta o căsătorie forțată. O provocare majoră nu constă doar în combaterea violenței, ci și în asigurarea unui sprijin și a unei protecții sistemice pentru toate fetele și femeile victime ale violenței. Problemele acestora depășesc adesea abuzul, incluzând aspecte juridice, dispute privind custodia, condițiile de locuire și de trai, precum și dependența economică. Violența structurală se manifestă la diferite niveluri și trebuie recunoscută. 

CE NE DORIM DE LA ACEST MARȘ?

1. Vrem să ne arătăm solidaritatea față de toate femeile și fetele care trăiesc zi de zi cu frica violenței. Ieșim în stradă pentru ele, să știe că nu sunt singure. Strigăm împotriva agresorilor și le aducem aminte că rușinea este la ei. Ieșim în stradă să atragem atenția că trăim într-o țară în care violența este acceptată ca un lucru normal, în care agresorii au de partea lor sistemul care îi ajută prin nepăsare, necunoaștere,  sexism, rasism, clasim. Spunem stop și cerem toleranță-zero față de violență!

Suntem alături de toate fetele și femeile care sunt prinse în zonele de război. Suntem alături de toate mamele care și-au piedut copiii, soții, părinții, frații și surorile în războaiele care nu sunt ale lor.

2. Vrem servicii publice funcționale, de calitate și accesibile. Ieșim în stradă pentru a le aduce aminte instituțiilor și autorităților să intervină rapid și cu responsabilitate pentru victime, astfel încât fetele și femeile să fie crezute, protejate și tratate cu demnitate atunci când cer și au nevoie de ajutor! 

Vrem ca aceste instituții să recunoască și să combată sexismul sistemic și violența instituțională. Serviciile medicale, poliția, procurorii, judecătorii și serviciile sociale trebuie să devină sprijin pentru femeile și fetele aflate în pericol, cu focus pe siguranță și protecție, nu pe conciliere și mediere. Este nevoie de sprijin economic, inclusiv cu locuință, pentru persoanele afectate de violență. Serviciile de suport trebuie să fie gândite pe termen lung, să țină cont de specificul traumei, nu doar de asistență în criză, ci psihoterapie, psiho-educație, inclusiv pentru agresori.

3. Vrem să atragem atenția că este nevoie de resurse financiare reale pentru protecția și sprijinirea victimelor. Măsurile și serviciile nu trebuie să existe doar pe hârtie: ele trebuie finanțate suficient astfel încât femeile și fetele care cer ajutor să poată primi efectiv protecție, adăpost, consiliere, asistență juridică și sprijin pentru a ieși din ciclul violenței.

4. Vrem să tragem la răspundere agresorii, astfel încât violența să nu mai fie minimalizată, tolerată, justificată sau tratată ca o “problemă de familie” sau “specifică” unor anumite comunități sau categorii de persoane!

5. Vrem să trăim într-o societate care înțelege că educația este cea mai bună prevenție! Trebuie să învățăm la școală și în societate cum să prevenim comportamentele misogine și agresive, cum să avem relații mai sănătoase bazate pe respect și non-violență. Este nevoie de educație feministă, care se bazează pe egalitatea de gen și schimbarea gândirii patriarhale. 

CUM ARATĂ VIOLENȚA ÎMPOTRIVA FEMEILOR ÎN CIFRE?

Aproape jumătate din femeile din această țară trec prin violență fizică sau amenințări, violență sexuală sau violență psihologică din partea partenerului intim. Nu sunt simple cazuri izolate, este o problemă sistemică. O femeie este ucisă de partenerul său în fiecare săptămână.

• 445 de femei au fost ucise de un membru de familie în ultimii 10 ani în România (IGPR).
• Cel puțin 26 de femicide în 2026 din cifrele apărute în presă. 
• În 2025 au fost confirmate 66 de cazuri de femicid (aproximativ un caz pe săptămână) conform datelor investigate de pagina Stop Femicidelor.
• 42% dintre femeile din România (cu vârste între 18 și 74 de ani) au fost supuse violenței fizice și/sau sexuale cel puțin o dată de la vârsta de 15 ani. Procentul este semnificativ mai mare decât media UE, de 31%. (EIGE, 2025)
• 37% dintre femei au fost victime ale violenței fizice și/sau sexuale exercitate direct de un partener intim (comparativ cu 18% media UE).
• 46% dintre femeile care au avut un partener au fost supuse violenței psihologice (hărțuire, intimidare, izolare sau amenințări) de-a lungul vieții.
• 34% dintre victime care au suferit abuzuri fizice sau sexuale în ultimul an nu au spus nimănui despre ce li s-a întâmplat, din cauza fricii, stigmei sau lipsei de încredere în autorități.
• 69% dintre femeile afectate de violența fizică sau sexuală au suferit consecințe fizice sau psihologice pe termen lung asupra sănătății lor. (EIGE, 2025)

CE CEREM?

1. Cerem implementarea legii femicidului astfel încât în toate cazurile de violență împotriva femeilor și fetelor să fie evaluat și identificat riscul de polițiști, procurori, judecători, să poată fi dispuse de îndată măsuri de protecție care să prevină noi crime. Nu este suficient să avem o lege dacă lipsesc instrumentele de colectare a datelor și de evaluare a riscului. Femeile sunt în continuare ucise! 

Este nevoie de instruirea periodică a polițiștilor, procurorilor, judecătorilor și cadrelor medicale pentru identificarea factorilor de risc de escaladare a violenței.

2. Cerem educație pentru egalitate de gen în sistemul formal de învățământ. Cel mai bun instrument pentru a preveni violența este schimbarea mentalităților legate de rolurile femeilor și bărbaților în familie și în societate. Rupem ciclul violenței numai prin educație despre egalitatea în drepturi, relații sănătoase, consimțământ și combaterea stereotipurilor care normalizează violența asupra femeilor. Vrem ca noile generații să nu mai perpetueze ciclul violenței pe care-l văd în familiile lor și în societate.
3. Cerem colectarea sistematică de date care să reflecte realitățile și amploarea fenomenului violenței împotriva femeilor, a fenomenului căsătoriilor forțate sau între minori, pentru a le putea combate eficient. 

4. Cerem înființarea Registrului național privind situațiile de violență domestică, un instrument esențial pentru cunoașterea istoricului de violență domestică, evaluarea riscului și prevenirea recidivei, la care instanțele, parchetele și poliția să aibe acces direct. 

5. Cerem ca managerul de caz din serviciul social să fie un real suport pentru femei: un specialist format și evaluat să informeze, orienteze, acompanieze femeile pentru a putea accesa efectiv protecția și serviciile de care este nevoie.

6. Cerem măsuri speciale de protecție și sprijin pentru copiii care își pierd un părinte ca urmare a violenței domestice, inclusiv prin măsuri de sprijin juridic, social, educațional și financiar.

7. Cerem consolidarea ordinelor de protecție și a ordinelor de protecție provizorii, prin îmbunătățirea procedurii privind emiterea lor, prin revizuirea formularului de risc și micșorarea timpului de completare a tuturor documentelor necesare astfel încât această procedură să încurajeze victimele să solicite protecție iar specialiștii să poată evalua rapid și eficient gradul de risc. Monitorizarea agresorilor trebuie îmbunătățită, prin monitorizare electronică și verificări periodice efectuate de poliție.

8. Cerem protecție reală pentru femei: acces mai ușor la servicii și găzduire, fără condiționarea sprijinului de existența unui ordin de protecție sau de formularea unei plângeri penale. Vrem măsuri reale de sprijin social și financiar care să preia din povara muncii de îngrijire a femeilor care sunt victime ale violenței (precum scutirea de la plata unor taxe și impozite, sprijin pentru plata chiriei, o indemnizație de sprijin pe parcursul perioadei de protecție, etc). 

9. Cerem protecție sporită împotriva violenței cibernetice, pentru a răspunde mai bine abuzurilor din mediul online și noilor forme de violență facilitate de tehnologie, inclusiv de inteligența artificială.

10. Cerem formarea obligatorie a personalului din instituții specific pe abordarea cazurilor de violență, astfel încât intervenția polițiștilor și a specialiștilor din serviciile sociale, sănătate, educație și justiție să fie mai bine adaptată tuturor tipurilor de violență.  Fără sexism, rasism, clasism, homofobie. Cu recunoașterea discriminării intersecționale, pentru ca intervenția să fie adaptată conform nevoilor și contextelor victimelor.

CUM TE POȚI IMPLICA?

1. Dă mai departe informațiile despre marș și încurajează-i și pe alții să ni se alăture.

2. Participă la marș pentru a condamna public, în stradă, toate formele de violență împotriva femeilor.

3. Arată-ți solidaritatea printr-un un mesaj pe rețelele de socializare. Postează cu hashtag #vremsăfimînsiguranță pe pagina proprie sau pe pagina evenimentului.

4. Donează pentru a sprijini activitățile Rețelei VIF: violentaimpotrivafemeilor.ro/fundraising