Studii privind implementarea ordinului de protecție
În mai 2011, Legea 217/2003 a fost amendată prin introducerea unei prevederi esențiale pentru siguranța victimelor faptelor de violență în familie – măsura nou introdusă se numește “Ordin de Protecție”. Prin introducerea ordinului de protecție, autoritățile au recunoscut că dreptul la viață al victimei este prioritar față de dreptul la proprietate al agresorului.
Ordinul de protecție este o hotărâre judecătorească civilă prin care se pot decide anumite măsuri de siguranță pentru a proteja victima de agresor pentru o perioadă determinată de timp. Printre aceste măsuri, legea enumeră evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei; reintegrarea victimei în locuința familiei; obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime, interzicerea oricărui contact cu victima, referirea agresorului și a victimei către servicii specializate de asistență psihologică, etc.
Pentru a solicita un ordin de protecție este necesară completarea unei cereri tip înregistrată la judecătoria de pe raza teritorială în care victima își are domiciliul sau reședința. Emiterea ordinului de protecție se bazează pe dovezi ale violenței la care a fost supusă victima precum certificat medico-legal, proces verbal de constatare de la politie sau doi martori la incident care nu sunt membri de familie.
Primul studiu naţional cu privire la implementarea ordinului de protecţie – martie 2013
In cadrul proiectului Campanie de advocacy pentru implementarea urgentă a modificărilor din Legea 217 din 2003 Republicată, în special a ordinului de protecţie finantat de Open Society Foundation si coordonat de Asociația Transcena, 8 organizaţii care activeaza pentru drepturile femeii şi-au reunit expertiza pentru a realiza o analiza a activitatii tuturor instantelor judecătoreşti din ţară cu privire la emiterea ordinului de protectie.
În martie 2013, organizațiile nonguvernamentale au dat publicității primul studiu naţional cu privire la implementarea ordinului de protecţie.
”În prezent există puţine situaţii statistice referitoare la fenomenul violenţei în familie. Primul pas pentru a face să funcţioneze eficient prevederile legii atât de mult aşteptate este să avem o imagine de ansamblu asupra modului în care acestea se pun în practică. Acest proiect reprezintă acest prim pas!”, a declarat în acel moment Mihaela Săsărman, președinta Asociației Transcena și inițiatoarea proiectului.
406 de ordine de protecţie au fost emise de către instanţele din toată țara, în perioada mai 2012 – ianuarie 2013. Durata medie la nivel naţional de soluţionare a cererilor a fost de 33 de zile. În perioada respectivă, au fost depuse în total 1009 cereri, dintre care au fost admise 42%, respinse 28%, retrase 11% , iar nesoluţionate încă 19%.
Cele mai multe cereri au fost înregistrate în Bucureşti şi judeţele Bacău, Prahova şi Vaslui, iar cele mai puţine în judeţele Covasna, Harghita şi Caraş Severin.
Majoritatea absolută a celor care formulează cereri pentru emiterea ordinului de protecţie sunt femei (94%).
Analiza datelor arăta o problema grava: durata emiterii ordinelor nu respecta principiul urgentei, asa cum prevede legea. Daca emiterea unui ordin poate dura pana la 197 de zile (la Judecatoria Slatina), tragem concluzia ca balanta inclina mai degraba spre protejarea drepturilor si libertatilor agresorului, decat spre siguranta imediata acordata victimei, asa cum este sensul unui ordin de protectie.
Consultă aici varianta integrală: Primul studiu privind implementarea ordinului de protectie – martie 2013
Al doilea studiu naţional cu privire la implementarea ordinului de protecţie – decembrie 2014
Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor a lansat în decembrie 2014 a doua ediție a Studiului la nivel național privind implementarea ordinului de protecție în cadrul “Campaniei pentru introducerea ordinului de protecție de urgență”, la finalul celor celor 16 zile de activism pentru această cauză.
Demersul a reunit date obținute de la Parchete, Judecătorii, Inspectorate de Poliție din toate județele țării și date culese de pe Portalul instanțelor din România privind toate cererile de emitere a unui ordin de protecție din ultimele 12 luni.
Autorii studiului au fost interesați în primul rând de felul cum a evoluat accesul la justiție al victimelor violenței în familie, de modul în care Ordinul de protecție le asigură acestora dreptul la viață și la o protecție reală și pentru aceasta au urmărit durata procesului de judecare pentru obținerea unui ordin, numărul de zile scurs între termenele stabilite, numărul de ordine emise, respinse, retrase, nesoluționate.
Concluzia studiului: situația nu este mai bună decât cea de anul trecut, dimpotrivă: Ordinul de protecție nu este cunoscut de toți cei responsabili pentru protecția victimelor, nu avem încă proceduri pentru punerea în aplicare a lui de către Poliție, durata medie a judecării pentru obținerea ordinului a crescut alarmant de la 33 la 37 de zile, de multe ori ordinul de protecție își încetează acțiunea până când ajunge să fie pus în aplicare, iar numărul zilelor de spitalizare necesar unei sesizări din oficiu pentru vătămare corporală a crescut de la 60 la 90 de zile.
Toate acestea reduc și mai mult posibilitatea îndepărtării agresorului, asigurarea protecției pentru femeia victimă a violenței și încrederea în acest instrument care, deși are nevoie de îmbunătățiri, este de partea victimelor.
“Ceea ce ne dorim este să nu mai avem cazuri ca cel de la Alba în care într-o noapte victima a sunat la 112, poliția a venit dar nu l-a reținut pe agresor, femeia a revenit cu alt apel la numărul unic, apoi a fugit de acasă, iar când s-a întors, a fost rănită foarte grav. Prin urmare la victimele acestea ne gândim, la cele care sunt în situație evidentă de risc și de aceea susținem emiterea în regim de urgență a ordinului de protecție, iar la nivel instituțional este o idee susținută, a afirmat în cadrul mesei rotunde Mihaela Săsărman, președintele Asociației Transcena.
Se scurg prea multe zile pentru drumuri, bani, acte, de care victima are nevoie pentru a întocmi un dosar pentru obținerea unui ordin de protecție. Înțelegem că de ce aceste documente sunt necesare, însă este descurajant pentru victimă. Sunt cel puțin 10 zile în care ea nu are protecție, poate să fie șantajată, amenințată pentru ca să renunțe, prin urmare este important să știm ce pot instituțiile statului să ofere în mod real ca protecție pentru ca victimele să decidă să iasă din această situație”, a mai spus autorul studiului.
Ceea își doresc realizatorii studiului este ca instituțiile statului să dea un semnal prin promovarea ordinului de protecție de urgență. „Indiferent ce am face noi, organizațiile nonguvernamentale, instituțiile statului sunt singurele care pot da un semnal agresorilor, sancționându-i. O faptă gravă cum este violența trebuie sancționată rapid și ferm, nu putem continua să o privim ca pe o chestiune privată”, a afirmat Andreea Bragă, președintele Asociației Centrul de Dezvoltare Curiculară și Studii de Gen FILIA.
Mai mult, în ce-i privește pe agresori, actul de violență nu este unul izolat. “Ei ar putea să intre, pe viitor, sub incidența infracțiunii continuate, a remarcat Mihai Popescu, președintele Grupului Român pentru Apărarea Drepturilor Omului, organizație membră a rețelei. Aceste persoane ar trebui să fie supravegheate de serviciul de probațiune, să avem proceduri standardizate în astfel de cazuri. E prea multă presiune pe femeie, ea trebuie să facă rost de bani, de acte, și prea puțină pe agresor. Balanța ar trebui să arate altfel. Suntem încă departe de asta, însă prezența a numeroși judecători, procurori, reprezentanți ai Inspectoratului General de Poliție al Municipiului București și ai Departamentului pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați ne arată că există bunăvoință și interes real față de implementarea eficientă a ordinului de protecție”, a mai spus Mihai Popescu, la finalul prezentării studiului.
Una dintre motivațiile demersului rețelei este aceea de a oferi informații semnificative acelor instituții care vor să corecteze modul de implementare a ordinului de protecție. Propunerile autorilor studiului se referă la realizarea procedurilor privind modul de aplicare a ordinului de protecție, clarificarea condițiilor în care se pot face sesizări din oficiu în cazurile de violență în familie în care victima are mai puțin de 90 de zile de spitalizare, sancționarea fermă a agresorului, o mai bună informare a polițiștilor și a medicilor de familie, singurii care sunt reprezentați la nivel național, o mai bună colaborare între ONG-uri și autoritățile locale. Studiul la nivel național cu privire la implementarea ordinului de protecție – Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie 2014 este realizat de Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței în familie în cadrul prooectului „Ordinului de protecție – campanie de advocacy și asistență juridică” și poate fi consultat în întregime pe website-ul Asociației Transcena (www.transcena.ro). Obiectivul proiectului este acela de a promova drepturile femeilor și de a proteja femeile victime ale violenței în familie prin urgentarea emiterii ordinului de protecție.
Consultă aici varianta integrală: Studiu la nivel național cu privire la implementarea ordinului de protecție -2014
