Respectarea drepturilor femeilor în România în 2014 . Extrase din Raportul Departamentului de Stat al SUA

Departamentul de Stat al SUA a publicat, în iunie 2015, Raportul privind respectarea drepturilor omului pentru anul 2014.

Raportul cuprinde diverse secțiuni în care se atrage atenția asupra problemelor cu care se confruntă femeile în România și acțiunile întreprinse de autoritățile Statului român în legătură cu aceste probleme:

 

Violul si violenta domestica: Violul, inclusiv cel conjugal, este ilegal. Noul Cod Penal, intrat în vigoare la 1 februarie, prevede pedepse cu închisoarea de trei pâna la 10 ani pentru viol si doi pâna la sapte ani pentru agresiune sexuala. Sentinta creste la cinci pâna la 18 ani în cazul circumstantelor agravante. În cazul agresiunilor sexuale cu circumstante agravante, sentinta este de trei pâna la 15 ani de închisoare.

Urmarirea cu succes în justitie a cazurilor de viol este dificila, întrucât conform legii este necesar un certificat medical si, ca în toate cazurile penale, este nevoie fie de cooperarea activa a victimei sau de un martor la comiterea infractiunii. Politia si procurorii nu pot ancheta un caz din proprie initiativa, chiar daca exista probe fizice obiective. În consecinta, un violator poate scapa nepedepsit daca victima îsi retrage plângerea.

Conform statisticilor Ministerului de Interne, s-au raportat 1.274 de cazuri de viol pâna la 31 iulie. Porivit statisticilor Ministerului Public, pâna la 1 mai, 104 persoane, din care sase erau minori, au fost condamnate de curti de prima instanta pentru viol, în timp ce 78 de persoane, din care 7 erau minori, au fost condamnate definitiv pentru viol pâna la 1 august.

Potrivit ONG-urilor si altor surse, violenta împotriva femeilor, inclusiv violenta în familie, a ramas o problema grava. Guvernul nu a abordat-o în mod eficient. Legea interzice violenta domestica si permite interventia politiei în astfel de cazuri. Legea prevede emiterea de ordine de restrictie la cererea victimei si plata de catre agresor a unor cheltuieli medicale, de judecata sau de cazare a victimei într-un adapost. Desi legislatia impune sanctiuni mai mari pentru acte de violenta împotriva membrilor familiei decât pentru astfel de acte îndreptate împotriva altor persoane, foarte putine cazuri de violenta domestica au fost urmarite în justitie. Numeroase cazuri au fost solutionate înainte sau în timpul procesului, presupusele victime renuntînd la acuzatii sau împacându-se cu presupusii agresori. În cazurile în care exista probe solide de violenta fizica în familie, instanta ii poate interzice sotului agresor/sotiei agresoare sa se întoarca acasa. De asemenea, legea permite politiei sa amendeze sotii agresori/sotiile agresoare cu sume cuprinse între 100 si 3.000 RON (27-810 dolari) pentru diverse acte abuzive.

Conform Ministerului de Interne, pâna la data de 8 iulie, un numar de 165 de femei fusesera victime ale violentei domestice.

Mutilarea genitala feminina/Taierea: Legislatia nu interzice expres mutilarea genitala feminina/taierea. În România nu exista o traditie a mutilarii feminine/taierii si nu s-au semnalat astfel de cazuri.

Hartuirea sexuala: Legea interzice hartuirea sexuala. Conform prevederilor noului Cod Penal, pedepsele variaza de la amenzi pâna la închisoare de trei luni pâna la un an. Desi problema exista, sensibilizarea publicului a fost, în continuare, slaba. Nu au existat programe eficiente pentru educarea publicului cu privire la hartuirea sexuala.

Dreptul la reproducere: Cuplurile si indivizii au avut dreptul de a decide numarul, intervalul dintre nasteri si momentul nasterii copiilor lor.

Cu toate acestea, au existat piedici în calea accesului la informatie si la servicii menite sa asigure cele mai înalte standarde ale sanatatii reproducerii. Acestea au inclus: lipsa unor proceduri adecvate post-mortem în cazurile de mortalitate a mamelor; lipsa de educatie sexuala adecvata vârstei în rândul adolescentilor; numarul mare de asolescente însarcinate; lipsa alocarii de fonduri pentru programe de contraceptie; lipsa unei strategii nationale privind sanatatea si drepturile sexuale si reproductive; aparitia de complicatii ce puteau fi prevenite în cazurile de avort. Unele femei, în special femeile de etnie roma, au întâmpinat dificultati în obtinerea accesului la servicii medicale reproductive, din motive care au inclus lipsa de informatie, discriminarea etnica, lipsa asigurarii medicale si saracia. Nu exista date recente referitoare la prezenta personalului medical calificat pe parcursul sarcinii si la nastere, însa conform bazei de date „Sanatate pentru toti” a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, personalul medical calificat a participat la 98,7% dintre nasterii. Conform Ministerului Sanatatii, în 2012, 62,9% dintre femeile însarcinate erau înregistrate în primul trimestru al anului, în timp ce 13,2% erau înregistrate în al treilea trimestru al sarcinii. Nu s-au semnalat practici coercitive de planificare familiala, inclusiv cazuri de sterilizare, însa cercetarea calitativa efectuata în trei centre de reabilitare psihiatrica, facuta publica în luna mai, a semnalat practica de oferire de contraceptive orale femeilor cu dizabilitati mentale fara consimtamântul lor.

Discriminarea: Conform legii, femeile si barbatii au drepturi egale, inclusiv în baza legii familiei, legislatiei muncii, legii proprietatii si legislatiei succesiunii.

Conform legislatiei, munca trebuie platita la fel. Guvernul nu a aplicat aceste prevederi si autoritatile nu au acordat atentie sau resurse suficiente pentru solutionarea problemelor cu care se confrunta femeile. (vezi sectiunea 7. d.) Femeile au ocupat putine functii de conducere în sectorul privat si au existat, în continuare, diferente salariale între barbati si femei în cele mai multe sectoare economice. Conform Eurostat, în 2012, salariile femeilor erau cu 9.7% mai mici decât cele ale barbatilor angajati pe posturi similare.

CNCD este corpul care se ocupa de discriminarea femeilor. În luna iulie, dupa o plângere depusa de un grup de ONG-uri, CNCD l-a sanctionat pe primarul Constantei, Radu Mazare, cu un avertisment pentru ca a declarat în campania de promovare a statiunii Mamaia ca „femeile trebuie vânate ca niste gazele” si pentru ca i-a îndemnat pe turistii mai tineri sa priveasca pasarile pe plaja, iar pe aceia mai în vârsta sa le priveasca într-o zona separata, speciala. ONG-urile au sustinut ca astfel de declaratii sunt sexiste si încurajeaza hartuirea sexuala.

Desi legea le acorda angajatelor care se întorc la munca din concediul de maternitate dreptul de a reveni pe acelasi post sau pe un post similar, femeile însarcinate si femeile aflate la vârsta la care pot avea copii pot fi discriminate pe piata muncii fara sa se recunoasca acest lucru.

(…)

Reprezentanti ai ONG-urilor au subliniat ca femeile rome s-au confruntat atât cu discriminarea pe criteriu de sex, cât si cu discriminarea pe criteriu de etnie. În multe cazuri, femeile rome nu au pregatirea, aptitudinile sau experienta profesionala necesare pentru a fi integrate în sistemul economic.

(…)

Legea interzice discriminarea pe criteriul orientarii sexuale. ONG-urile au semnalat faptul ca abuzurile politiei si discriminarea societatii împotriva lesbienelor, a homosexualilor, bisexualilor si transsexualilor (LGBT) au fost un lucru obisnuit si ca ostilitatea fatisa a împiedicat semnalarea unor cazuri de hartuire si discriminare. Membrii comunitatii LGBT si-au exprimat, în continuare, îngrijorarea privind discriminarea în sistemele publice de învatamânt si de sanatate.

(…)

Femeile infectate cu HIV au semnalat Centrului Euroregional pentru Initiative Publice (ECPI) în 2012 ca s-au confruntat cu dificultati în accesul la servicii de îngrijire în maternitati ca urmare a discriminarii de catre personalul medical. Ele au declarat ca au fost tratate în mod degradant, li s-a încalcat dreptul la confidentialitate, au fost segregate si nu li s-a permis efectuarea de operatii de cezariana. ECPI a semnalat faptul ca personalul medical din sectiile de obstetrica-ginecologie nu pare sa înteleaga si sa aplice prevederile stabilite de Ministerul Sanatatii pentru cazurile de femei seropozitive însarcinate. ECPI a primit informatii ca în unele spitale femeile însarcinate sunt testate automat pentru HIV înainte de nastere fara sa li se ceara consimtamântul si fara a beneficia de consiliere prealabila, desi, conform legii, testarea pentru HIV nu este obligatorie.

(…)

Participarea femeilor si minoritatilor: desi legislatia nu limiteaza participarea femeilor la guvernare sau în politica, atitudinea societatii a reprezentat o bariera semnificativa în acest sens. La 1 septembrie, din cei 404 deputati, 55 erau femei si din cei 175 de senatori, 12 erau femei. Unul dintre cei noua judecatori ai Curtii Constitutionale si 10 din cei 32 de europarlamentari erau femei. Printre cei 25 de membri ai guvernului se numarau cinci femei si 5 dintre cele 42 de judete aveau femei prefect (guvernatori numiti de autoritatile centrale). Majoritatea magistratilor, inclusiv presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie si mai multi presedinti de instanta sunt femei.

UN REZUMAT AL RAPORTULUI poate fi consultat aici: http://romania.usembassy.gov/2014-hrr-ro.html