ONG-urile cer Președinției și Guvernului să ia măsuri privind violența împotriva femeilor
În data de 30 iulie, organizațiile din Rețeaua VIF au trimis câte o scrisoare adresată Președintelui României, respectiv Prim Ministrei, în care au formulat o serie de propuneri pentru siguranța femeilor și fetelor. Organizațiile au solicitat, de asemenea, să se stabilească o întâlnire pentru a discuta despre respectivele propuneri.
Prim-ministra României Viorica Dăncilă a transmis public, în data de 31 iulie, că invită ONG-urile care activează în domeniul combaterii violenței domestice, a traficului de persoane, a abuzurilor în domeniul protecţiei minorilor, alături de Guvern, pentru a găsi “soluţiile corecte” în lupta împotriva criminalităţii.
Nu am primit niciun răspuns până acum care să ne ofere detalii cu privire la această posibilă întâlnire.
Cele două scrisori transmise pot fi consultate mai jos:
Aș dori să știu cu ce am greșit eu și copiii mei, încât suntem condamnați la neputință , la suferință , la nedreptate și la umilință ?
Aș vrea să știu de ce alte țări europene își protejează nația iar țara noastră o umilește și o îngenunchează?
Noi de ce nu avem legi bune și mijloace eficiente de a le pune în aplicare așa cum au și alții?
De ce suntem barbari cu femeile și copiii și suntem blânzi cu agresorii cu violatorii și criminalii?
De ce în țara noastră autoritățile închid ochii la abuzul psiho-emotional asupra copiilor, in timp ce din cauza lui, se nasc depresivi, agresori, violatori, bolnavi psihic sau criminali?
De ce instanțele judecătorești, dau pe bandă rulantă copii spre creștere și educare unor oameni cu probleme mintale , fără că aceștia să fie evaluați psihiatric obligatoriu ?
Și aș vrea să știu de ce stau cu o hotărîre judecătorească în brațe și nu-mi pot salva copilul , nici cu executor, nici cu DGASPC, cu nimic , de tatăl abuzator ? Adică 2 instanțe judecătorești plus psihologul DGASPC-ului, decid că copilul meu este abuzat psiho-emotional de către tată și că acesta pune în pericol sănătatea mintală și emoțională a copilului, iar eu stau și mă uit la hotărârea judecătorească și nu pot acționa pentru binele copilului că atribuțiile organelor competente, se blochează undeva .
Îi pasă cuiva de cetățenii acestei țări?
Disperarea noastră o aude cineva?
Dar zbuciumul interior al copilului meu, îl aude cineva?
Pentru ce sunt sacrificați fii acestui neam?
Pentru ce sunt batjocoriți?
Statul român care mi-a omorât sufletul copilului meu, va putea răscumpărara această nedreptate?