Femeile bătute, trimise de stat la ONG-uri

Statul român face foarte puţin pentru a sprijini femeile bătute. Procedurile juridice greoaie şi locurile puţine din adăposturi descurajează femeile să ceară ajutorul autorităţilor. De multe ori ele rămân cu partenerii agresivi.

Femeile care au curajul să plece din mediul abuziv în care trăiesc pot cere ajutorul autorităţilor publice pentru cazare şi sprijin. Adăpostul este o soluţie temporară, durata maximă a şederii într-un astfel de centru fiind de 6 luni. Majoritatea femeilor sunt însă primite în locuinţele temporare pentru un interval care variază între câteva zile şi maxim 2 luni. Claudia Koblicica de la Asociaţia AFIV-Artemis din Baia Mare spune că inclusiv perioada de 6 luni este insuficientă.

“Timpul este prea scurt pentru ca victima să-şi poată găsi o nouă locuinţă şi un job şi să încheie şi demersurile juridice (divorţ, încredinţarea copiilor)”, explică sociologul. În România locurile din adăposturi sunt puţine şi cvasi-necunoscute publicului larg.

În ţară există în continuare 14 judeţe fără adăposturi.

Deşi populaţia Capitalei este de două milioane de locuitori, numărul locurilor din adăposturile publice din Bucureşti laolaltă cu cele asigurate de ONG-uri ajunge la maximum 50. Primăria Munincipiului Bucureşti oferă numai 14 camere. Sectoarele 4, 5 şi 6 ale Capitalei nu au nici un centru destinat victimelor violenţei.

Direcţiile DGASPC din aceste sectoare redirecţionează victimele către asociaţii, fără a sprijini însă financiar vreunul din ONG-urile partenere. Chiar dacă Bucureştiul are puţine locuri în adăposturi, în acest moment sunt ocupate numai jumătate dintre ele. Femeile agresate nu ştiu de fapt că au dreptul la cazare gratuită şi evită să ceară sprijinul autorităţilor pentru relocare.

Împăcarea cu agresorul, practică obişnuită

Şederea într-un adăpost nu este oricum o soluţie de lungă durată. Ironia este că, după ce stau câteva săptămâni într-un adăpost a cărui adresă este secretă, mai mult de jumătate dintre victimele “salvate” se reîntorc de bunăvoie la domiciliul agresorului.

“Nu reuşesc decât femeile care au suport din partea familiei”, explică Roibu Sanda, psihologul adăpostului DGASPC Sector 3. Mai mult, având în vedere dificultatea şi durata demersurilor legale, multe femei bătute se lasă păgubaşe înainte de a bate la porţile justiţiei. Femeile care nu au venituri proprii se tem să depună plângere împotriva bărbatului violent deoarece sunt conştiente că s-ar putea vedea obligate să revină la el. Multe nu-şi permit să achite nici costul certificatul medico-legal (38 de lei), probă necesară, dar nu suficientă pentru obţinerea unui ordin de protecţie împotriva agresorului. Ordinul de protecţie poate obliga agresorul să părăsească locuinţa comună sau să achite contravaloarea chiriei şi/sau a întreţinerii pentru ca victima să se poată muta. Instanţa poate inclusiv interzice agresorului orice contact, inclusiv telefonic sau prin corespondenţă, cu victima.

Procedura juridică, condiţionată de existenţa dovezilor – certificat medical, fotografii, înregistrări audio, martori – durează, însă, în medie, 37 de zile. Valabilitatea maximă a ordinului de protecţie este de numai 6 luni. Din păcate, nu există proceduri pentru supravegherea respectării ordinului de protecţie.

  • În Bucureşti, din 122 de ordine de protecţie emise anul trecut au fost violate numai 6. Explicaţia: imposibilitatea poliţiei de a stabili cu exactitate încălcarea.
  • 96,5% dintre instanţele judecătoreşti din România au primit cereri pentru emiterea unui ordin de protecţie anul trecut
  • 14.922 de femei au devenit victime ale violenței în familie şi au fost emise 685 de ordine de protecție, în 2015.Sursa: Poliţia Română

« În clipa în care a devenit conştientă de apropierea termenului de a pleca din centrul maternal, echilibrul ei psiho-emoţional, şi aşa extrem de fragil, a fost zdruncinat. Toate aceste stări erau în legătură cu refuzul mamei de a o ajuta şi sprijini, cu faptul că nici până în prezent agresorul ei şi al lui Andrei (fiul său) nu a fost pedepsit. Era îngrijorată că Samuel (agresorul) ar putea să o întâlnească pe stradă şi s-o forţeze să meargă cu el, atât pe ea, cât şi copiii. Părăsirea centrului era o realitate înfricoşătoare ce îi bloca orice încercare de a acţiona, gândi sau simţi », psiholog clinician Simona Chiru, studii de caz, «Lucrul cu părinţii în dificultate « , Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie

Integrarea într-un adăpost este decisă în funcție de gradul de urgență. Din unele adăposturi sunt excluse persoanele cu probleme psihiatrice sau cele care suferă de boli infecțioase. Majoritatea adăposturilor primesc femeile împreună cu copiii minori (1 loc echivalează cu 1 cameră).

Adăposturi în Bucureşti:
Asociaţia Lumea ca Lumea (ONG)
Servicii oferite : consiliere socială, consiliere psihologică, consiliere juridică, consiliere spirituală
Capacitate centru: 4 dormitoare (4 femei cu câte 3 copii fiecare)

Perioda maximă de cazare: 60 de zile

Criterii de admitere: se ţine cont de gradul de urgenţă, situaţia financiară, numărul copiilor, situaţia locativă. Primesc victime din sectoarele 4 şi 6 ale Capitalei.

Casa Adra (ONG cu finanţare parţială de la stat)
Servicii oferite : consiliere psihologică, asistenţă medicală de urgenţă, asistenţă socială, îndrumare către un jurist
Capacitate centru: 10 locuri disponibile pentru 10 mame care pot veni însoţite de copii
Perioda maxima de cazare: 7-60 zile, cu posibilitatea de prelungire până la 6 luni
Criterii de admitere: se ţine cont de gradul de urgenţă. Nu sunt admise persoane dependente de droguri sau cu tulburări psihiatrice grave.

Primăria municipiului Bucureşti-Adăpost de urgenţă pentru femei şi copii
Servicii oferite : consiliere psihologică şi asistenţă socială
Capacitate centru: 12 camere pentru 12 mame şi copiii lor
Perioda maximă de cazare: 30 zile, dar se poate prelungi
Criterii de admitere: Nu sunt admise persoane care suferă de boli contagioase.

Primăria municipiului Bucureşti- Locuinţe protejate
Capacitate centru: 2 garsoniere pentru 2 mame care pot veni cu copiii-minori
Perioada maximă de cazare: 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii până la 180 de zile.
Criterii de admitere: se ţine cont de gradul de urgenţă. Nu sunt admise persoane care suferă de boli contagioase.
Sector 1: Centru DGASPC în parteneriat cu Asociaţia Diaconia
Capacitate centru: 7 locuri

Sector 2: Centru DGASPC
Servicii oferite : consiliere de specialitate
Capacitate centru: 10 locuri pentru mamele care pot veni însoţite de copii

Sector 3 : Centru DGASPC
Servicii oferite : consiliere psihologică, asistenţă medicală primară, consiliere socială, plata chiriei până în 1000 lei/lună pana la 1 an de la părăsirea centrului
Capacitate centru: 4 locuri (4 femei cu câte 3 copii fiecare)
Perioda maximă de cazare: 60 de zile, cu prelungire pana la 6 luni în situaţii excepţionale

Adăposturi în ţară:

Braşov: Adăpostul de criză „Esther”, Biserica Reformată „Casa Speranţei”
Capacitate centru:12 locuri

Baia Mare: Serviciul Public Asistenţă Socială Baia Mare
Capacitate centru: 18 locuri

Cluj-Napoca: Centru de Recuperare şi de Consiliere, Asociaţia Atena-Delphi
Servicii oferite : consiliere psihologică, consiliere juridică, decontarea contravalorii certificatului eliberat de IML, asistenţă socială Capacitate centru: 6 locuri
Criterii de admitere: există o limită de vârstă pentru copii- 18 ani pentru fete şi 14 ani pentru băieţi

Sursă articol: Jurnalul